In microbuz

 

26.11.2013,prima ninsoare… Ma gandeam sa scriu despre asta. In secunda urmatoare m-am gandit la cum o sa se desfasoare traficul rutier dupa prima fulguiala.Mi-a venit in minte drumul catre Bucuresti inainte de zapada, ger si toate cele. Ora 12:oo AM, Alexandria, soarele straluceste sus pe cer, timp frumos, aer curat. Microbuzul era in statie. Fericit mi-am pus bagajele jos in spatiul destinat bagajelor, si am pasit increzator pe treptele microbuzului. Erau 6 persoane in microbuz, liniste. Totul parea in regula, o zi monotona care avea sa fie una incarcata de evenimente. Un scurt claxon, microbuzul a plecat catre Bucuresti. Mi-am pus castile si am inceput sa ascult muzica. Soarele ma mangaia pe obraji, era o zi minunata de Noiembrie. Dupa 30 de minute, urmeaza statia Draganesti-Vlasca. In numai cateva secunde atmosfera din microbuz s-a schimbat la 360 de grade. Un grup de rromi si-a facut aparitia. Ma rugam sa nu se asezeze langa mine. Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea,rromii s-au asezat pe randul din dreapta, o piranda care nu a mai avut loc s-a asezat in spate, acolo mai erau locuri libere. Langa s-a asezat o tanara de vreo 20 de ani. Se uita suspect la mine, de parca ne cunosteam. A intrat in vorba cu mine, „De unde esti ?”,”Esti la Facultate?”etc. Am ramas masca, i-am raspuns curiozitatilor dupa care am inceput sa ascult din nou muzica. Ma uitam pe geam… (Volumul era dat incet) „Vino ma in spate !”, „Nu, stau cu baiatul asta, m-am indragostit de el”. Dupa ce ca mai erau si rromii, curvele lipseau din ecuatia asta. Ma simtean ca intr-o piesa de-a lui Caragiale sau in filmele cu prosti. La  Valea Plopilor „fata” s-a dat jos. Piranda a sarit cu copilul langa mine. Parfumul m-a invaluit, nu imi mai simteam narile, nu mai aveam miros. Avea un copil in brate, acesta a dormit tot drumul, probail ca era drogat sau „mama responsabila” ii administrase alcool. Tiganii mergeu la cersit la Bucale’. Sa ma amendeze C.N.C.D. pentru discriminare. Rromii ne fac de ras in Romania, sa nu mai vorbim de Occident. Daca nu vorbeau „tretales bahtalo”, nu scuipau seminte si erau spalati, nimeni nu ar fi avut ceva de reprosat. Tiganul, e tigan si un ziua de Paste! 13 Septembrie, calatoria s-a terminat. Urmeaza o noua saptaman. Sunt curios ce o sa mai urmeze…