In microbuz

 

26.11.2013,prima ninsoare… Ma gandeam sa scriu despre asta. In secunda urmatoare m-am gandit la cum o sa se desfasoare traficul rutier dupa prima fulguiala.Mi-a venit in minte drumul catre Bucuresti inainte de zapada, ger si toate cele. Ora 12:oo AM, Alexandria, soarele straluceste sus pe cer, timp frumos, aer curat. Microbuzul era in statie. Fericit mi-am pus bagajele jos in spatiul destinat bagajelor, si am pasit increzator pe treptele microbuzului. Erau 6 persoane in microbuz, liniste. Totul parea in regula, o zi monotona care avea sa fie una incarcata de evenimente. Un scurt claxon, microbuzul a plecat catre Bucuresti. Mi-am pus castile si am inceput sa ascult muzica. Soarele ma mangaia pe obraji, era o zi minunata de Noiembrie. Dupa 30 de minute, urmeaza statia Draganesti-Vlasca. In numai cateva secunde atmosfera din microbuz s-a schimbat la 360 de grade. Un grup de rromi si-a facut aparitia. Ma rugam sa nu se asezeze langa mine. Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea,rromii s-au asezat pe randul din dreapta, o piranda care nu a mai avut loc s-a asezat in spate, acolo mai erau locuri libere. Langa s-a asezat o tanara de vreo 20 de ani. Se uita suspect la mine, de parca ne cunosteam. A intrat in vorba cu mine, „De unde esti ?”,”Esti la Facultate?”etc. Am ramas masca, i-am raspuns curiozitatilor dupa care am inceput sa ascult din nou muzica. Ma uitam pe geam… (Volumul era dat incet) „Vino ma in spate !”, „Nu, stau cu baiatul asta, m-am indragostit de el”. Dupa ce ca mai erau si rromii, curvele lipseau din ecuatia asta. Ma simtean ca intr-o piesa de-a lui Caragiale sau in filmele cu prosti. La  Valea Plopilor „fata” s-a dat jos. Piranda a sarit cu copilul langa mine. Parfumul m-a invaluit, nu imi mai simteam narile, nu mai aveam miros. Avea un copil in brate, acesta a dormit tot drumul, probail ca era drogat sau „mama responsabila” ii administrase alcool. Tiganii mergeu la cersit la Bucale’. Sa ma amendeze C.N.C.D. pentru discriminare. Rromii ne fac de ras in Romania, sa nu mai vorbim de Occident. Daca nu vorbeau „tretales bahtalo”, nu scuipau seminte si erau spalati, nimeni nu ar fi avut ceva de reprosat. Tiganul, e tigan si un ziua de Paste! 13 Septembrie, calatoria s-a terminat. Urmeaza o noua saptaman. Sunt curios ce o sa mai urmeze…

 

A new chapter

Un nou articol, o viata noua, o noua casa (caminul, care merita un post separat, ca un gest de multumire pentru beneficiile metamorfozei studentului din provincie, vazut de Bucuresteni cu alti ochi. Simt nevoia sa inchid acesta paranteza cam lunga ce-i drept). 1 octombrie, o data magica, care schimba intreg cursul vietii monotone a studentului din provincie, o zi care poate insemna inceputul realizarii unui vis, o caramida pusa la temelia unei case, un pas mic dar sigur. Cu o zi inainte toate posturile de stiri au in prime time, inceperea noului an universitar. Cu bagajele facute, increzator si usor speriat am pornit spre Bucuresti, speriat deoarece ma avantam in necunoacut, oameni noi, mentalitati diferite. M-am dat jos din microbuz, vremea era rece, mohorata ,intristata, in concordanta cu sentimentele din sufletul meu, acele sentimente de „dor de acasa”… Vantul rece si aspru m-a trezit la realitate , acum avem sa  incepep o noua viata. Nu mai conta ce-a fost, pentru mine avea sa conteze totul de la pasirea pragului microbuzului.  Pe drumul catre camin, aveam tot felul de scenarii in cap ( Patul de jos e al meu!, Nimeni sa nu bea cu paharul meu ). Toate aceste scenarii mi s-au spulberat cand i-am cunoscut. Pe omu il cunosti cu adevarat dupa ce convietuiesti o perioada de timp. Colegii de la facultate.
Acest subiect ramane tabu, inca nu am ajuns sa ne cunoastem atat de bine incat sa ne tragem de sireturi, sa facem caterinca , haz de necaz, exact ce stie romanul sa faca. Comunicam, ceea ce este un lucru bun. Nici nu aveam cum sa nu comunicam, doar suntem de la FJSC! Noi suntem de la FJSC! O facultate unde comunicarea intre profesori si stundenti se realizeaza intr-un mod deosebit, „open mind”. As vrea ca toate visele mele sa se indeplineasca, toate aspiratiile pe care mi le fac in 601 zi de zi,uitandu-ma pe geam, la Bucurestiul agitat, la oamenii care fac din acest oras,” Micul Paris”.

Adevar ? Sau….

• Comuniştii erau terorişti, nu dădeau internet la oameni. Ei se bătea cu americanii, care lea dat la temelie, că avea mai multe bombe atomice.

• Statul român s-a născut pe cadavrele oamenilor simpli, ca mine şi ca tine, care au murit ca să avem noi unde să mergem azi la mall şi să spunem că România e o ţară de… mă scuzaţi puncte puncte

• Dacă nu era Mihai Viteazu să facă el România cu mânuţele lui cum l-a tăiat capu, şi bine la tăiat, nu aveau ăştia ce să fure azi.
• „Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul”
•  „Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel.  Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei”
•  „Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric”
•  „Jurnalul e mai puţin bun când la 16 ani mama găseşte scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place”
•  „Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis”
•  „Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa”
•  „Pe lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu”
•  „Este foarte important să îţi alegi un model în viaţă. Eu încă de mică m-am văzut model de succes, pe marile scene, prezentând haine scumpe, pentru oameni rafinaţi. Acum modelul meu este Mădălina Ghenea”.
•  „Multă lume critică pe Zăvoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afiş în show biz, prin toate revistele, le urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la televizor. Pentru mine ele au reuşit în viaţă. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te ştie nimeni, în afară de cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci”.
•  „Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeşte pe înţelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicţionar ca să pricep ce vrea să spună”.
•  „Un jurnal e bine să ai ca să vezi cât de prost erai în trecut şi câte fete ţi-au mâncat bani”.
•  „Jurnalul e acel ceva pe care îl uiţi în bancă la şcoală şi un coleg îl găseşte şi îl citeşte şi te compromite”.
•  „Rolul cratimei este de a ajuta, a uşura deplasarea, mersul pe jos…”
• „Nu putem avea imagini poetice, pentru că textul nu e cu fotografii”.
•  „Rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfectă, poţi să faci tu bine cât poţi, să te duci la biserică, să-ţi faci temele, să nu minţi şi tot te calcă maşina sau faci cancer.”
• „Tipul de perspectivă narativă în Accidentul este una foarte foarte nasoală, dacă-mi permiteţi să spun mai modern. Ce accident are o perspectivă veselă?”

Personal cred ca aceste perle sunt editate ca sa prinda la public. Nu cred ca un absolvent se duce la examenul vietii cu scopul de a-si bate joc. Cei care nu stiu, nu scriu, e simplu. Mai exista si persoane care cred ca se razbuna daca scriu la misto, in batjocora, folosind imperative „Va rog sa imi dati si mie cinciu’ , ca am probleme acasa !!!”. Totusi, jurnalistii fac siropoase si savuroase aceste perle, care au devenit o moda, si care prind bine la public. Puteti sa imi impartasiti opiniile voastre la rubrica „comentarii”.

Marele „ZECE”

Ma uitam la Sinteza Zilei cu Mihai Gadea, un om de exceptie.Stateam si ma intrebam cum elevii de nota 10 la temutul examen de  bacalaureat s-au descurcat, in schimb nu au putut sa lege doua fraze coerente in limba romana. Oare toti elevii din platou au luat nota 10 pe merit sau totul a stat in baza norocului si a destinului, in functie de comentariul citit la  Limba si literatura romana. Este imposibil sa inveti treizeci de comentarii, fara sa fi citit inainte respectivele carti, care sa ne ofere o viziune clara asupra desfasurarii actiunii,decor, personaje etc. Oare acesti elevi de nota 10, personal nu cred in acesta nota, sunt inzestrati cu capacitate de memorare uriasa ca si nivel informational, acesta fiind atuul lor. Valorificat de catre un sistem al invatamantului bolnav de atatea schimbari. Nu am nimic cu acesti elevi, dar sistemul pe ei ii avantajeza datorita faptului ca au invatat Morometii, in comparatie cu un tanar care a luat 9 si are si el aspiratiile lui, stapanind tainele conversatiei ,vorbind corect si coerent. Cum este posibil ca un elev de 10 sa  nu stie sa vorbeasca fluent limba romana. Exemple si modele de viata sunt deformate datorita ritmului alert al desfasurarii vietii cotidiene, alaturi de societate si Ministerul Educatiei. Nu o sa schimbam nimic daca aducem in emisiune niste copii de 10 care clar nu sunt. Invetii 100 de comentarii dar nu stii sa scoti doua vorbe, asta este sistemul de invatamant romanesc care pune accentul pe tocit, uitand de procesul de invatare logica, implicit de memoria de scurta durata a omului. In acesta emisune moderatorul a vrut sa scoata in evidenta reusita Nadiei Comaneci ( pe care o admir, si care a meritat nota 10), de aici desprinzandu se indirect pentru cei care inteleg dincolo de cuvinte faptul ca nota 10 de alta data nu se compara cu cea din ziua de azi. Poate cei din platou au ajuns acolo printr-o conjuctura favorabila. De ce sa le taiem elanul celorati, acesti copii de 10 fiind mai multi la nivel national. De ce sa ii scoatem pe unii in evidenta, care vor sa urmeze o cariera in jurnalism. Cu asta inchei, facand  referire la o anumita persoana prezenta in emisune care se presupune ca face parte dintre cei „luminati”. Sunt mandru ca sunt roman, dar nu toate notele de 10 reflecta pregatirea unui om. Prea multe intrebari „De ce ?” caracterizeaza neamul romanesc. Acesta este un rezumat la ceea ce am vizionat, situatia poate sta in realitate diferit.

O bila neagra pentru Mozilla Firefox

Mozilla Firefox, bun pentru alti utilizatori, nu si pentru mine. Era dimineata, stateam bineinteles pe facebook sa mai dau un like, sa imi verific noutatile. In timp ce navigam ( Browser-Mozilla Firefox, update facut la zi ) am primit o notificare de la grupul clasei, o colega a postat un tabel in PDF, cu rezultatele la examenul compentelor de limba engleza. Curios din fire, am click sa vad ce am facut. Surpriza ! Browser-ul  meu preferat, Mozilla, m-a lasat la greu. Imi deschidea tabelul in PDF dar nu mi-l arata complet. Am zis ca l-am deschis cu PDF-ul incorporat, care vine la pachet cu Mozilla, si din acesta cauza nu mi-l mai  afisa corespunzator. L-am salvat, si l-am deschis cu Adobe Reader, mi-l arata la fel ( logic ca mi-l arata la fel, salvase exact cum vedea broswerul tabelul). Tot o atentionam pe colega mea, ai postat altceva, nu sunt rezultatele. O alta colega, mi-a spus rezultatul si mi-a spus ca pe acel grup,  fata respectiva a postat rezultatele. Problema era de la mine. Nu imi venea sa cred, tocmai Mozilla sa ma lase la greu… Furios, am dezinstalat-o. Acum folosesc Google Chrome, e bun pentru facebook, cu toate ca se spune ca face o copie a tuturor paginilor deschise. Sunt curios cat timp o sa il folosesc fara sa intampin iar vreo problema.